Avand hramul ”Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta”, a fost inceputa in 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita (1517-1527) in anul 1522. Cladirea este impunatoare, repetand cu mici deosebiri forma si stilul bisericii Binecredinciosului Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt.
Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei. Biserica fiind menita sa fie catedrala mitropolitama, cu spatiu necesar desfasurarii ceremoniilor la care participau dregatorii domnesti, se deosebeste de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea incaperii mormintelor.
Ca la orice centru mitropolitan sau arhiepiscopal, la Suceava au existat iscusiti caligrafi, osarduitori gravori in lemn si metal, dascali de limba romana, greaca si slava. A functionat aici o scoala teologica, sprijinita mai cu seama de marii mitropoliti: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Rosca si Anastasie Crimca.
In biserica se pastreaza moastele Sfantului Ioan cel Nou, martirizat in Cetatea Alba (la sud de Republica Moldova, adica in Ucraina de azi) pe la anul 1332, care au fost aduse la Suceava in 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de Alexandru cel Bun si asezate, la inceput in biserica Mirauti din apropiere (pe atunci inca nu era construita biserica Manastirii Sfantul Ioan), iar apoi au fost aduse in aceasta biserica de catre Voievodul Petru Schiopul in 1589.
